Nu mă apuc să fac propagandă anti-politică, măcar din cauza că faptele persoanelor în cauză o fac de la sine; ce vreau să fac e să formulez un răspuns pe care ar trebui să îl ofere o societate sănătoasă unei clase politice cum este a noastră.

În prezent, chiar şi cei mai romantici tineri au lăsat la o parte idealismul de la 7 aprilie, iar varianta oficială a “adevărului” despre acele evenimente nu mai interesează pe nimeni, fiindcă un lucru este evident: tinerii au murit şi pătimit pentru interesele înguste ale unor oligarhi bezmetici.

Bine – vom zice noi din tipicul nostru “mai rău să nu fie”; dar mai departe – ce? Mai departe au urmat, iată, aproape 3 ani, în care guvernarea nu numai că s-a arătat incapabilă de a depăşi criza politică şi de a rezolva problemele fundamentale ale societăţii, dar ne-a şi înglodat până peste cap în datorii externe, pe care încă nu se ştie dacă le vom putea întoarce vreodată.

Ce reacţie poate avea un om întreg la minte faţă de acest circ care, din întâmplare sau nu, a ajuns să deţină puterea decizională în statul nostru? Ce altă reacţie decât lehamite şi silă aşteaptă ei de la noi?

Ce or face ei dacă întreaga societate pur şi simplu îi va boicota – nu va mai discuta despre ei, va schimba canalul când or apărea feţele lor, nu va mai merge la urne ca să le ofere susţinerea? Oare nu se cere de la noi acum să le întoarcem spatele, până nu va genera însăşi societate nişte oameni demni, cu o morală incoruptibilă, dezinteresaţi şi înzestraţi cu capacitatea de a conduce un stat?

Boicotul clasei politice nu va duce la aprofundarea crizei (să nu revenim la “mai rău să nu fie”), ci dimpotrivă, societatea va începe să pună în discuţie problemele autentice, lăsând la o parte problemele personale ale politicienilor. Când se pun în discuţie adevăratele probleme, se caută şi soluţii reale, iar societatea îşi înaintează oamenii care au deplina viziune asupra rezolvării acestora.

Nouă nu e rămâne decât să alegem: rămânem sau nu de partea lor a baricadelor.