Noi, oamenii am fost creaţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, pentru a ne bucura împreună cu el de frumuseţea Creaţiei. Însă, odată cu căderea în păcat, protopărinţii noştri au fost izgoniţi din grădina Domnului, pentru a trăi mai departe de acest pămînt, neprietenos.
De peste şapte milenii neamul omenesc trăieşte cu un singur rost: îndumnezeirea. Acest lucru, presupune lepădarea hainei păcatului strămoşesc şi căpătarea vieţii veşnice, prin desăvîrşire. Altfel spus, de la Adam încoace, rostul existenţei omului pe pămînt a fost întoarcerea sa în grădina Domnului, locul firesc al existenţei sale.
Condiţiile istorice şi naturale în care a avut şi are loc această grea epopee a omului pe pămînt a condus la răspîndirea sa pe întreg pămîntul. Totodată, a avut loc şi împărţirea omenirii în macro-comunităţi. Acestea, la rîndul lor, se deosebesc prin aşezarea geografică, prin ansamblul de tradiţii pe care le urmează sau prin modul de a reacţiona în diferite situaţii.
Dar, cel mai important criteriu de diviziune a civilizaţiilor este trăirea spirituală pe care o cultivă fiecare dintre ele. Credinţa este factorul principal de separare al civilizaţiilor. Altfel spus, ele diferă în dependenţă de răspunsul pe care îl dau întrebării: “Care este rostul omului pe pămînt?”.
Unele macro-comunităţi de oameni cred că rostul omului pe pămînt este despătimirea, chiar pînă la excluderea sentimentelor umane (budismul). Altele văd o legătură strînsă în oamenii vii şi cei morţi, ale căror duhuri sunt prezente în diferite obiecte sau fiinţe (africanii). Civilizaţia islamică vede rostul omului în repectarea legilor Coranului şi fie convertirea la islam a cît mai multor oameni, fie subjugarea lor, fie trecerea sabiei prin dînşii. Iar dacă au moarte de martir, îi aşteaptă o bucurie şi mai mare: 72 de femei pe lumea cealaltă…
Iudaicii şi-au fundamentat rostul existenţei lor pe respingerea lui Hristos, luptă pe care o duc cu înverşunare încă din Vinerea mare a anului 33. Iar vest-europenii, sunt practic singura civilizaţie care exclude viaţa de apoi, rezumîndu-se la un rost pămîntesc: experienţa umană la o întensitate cît mai mare (călătorii în lumea întreagă, agonisirea unei averi cît mai mari, dominarea asupra unui număr cît mai mare de semeni).
În această ordine de idei, în prezent, pe pămînt sunt 8 civilizaţii:
Ortodoxă – situată în partea de sud-est a Europei, fiind într-o etapă crucială a existenţei sale pămînteşti, şi al cărei rost este prezentat în primele două aliniate din articol.
Islamică – ţările din sud-vestul Asiei şi nordul Africii, aflată într-un amplu proces de expansiune.
Iudaică – cu un sediu în statul Israel din Orientul Apropiat, dar cu puncte de control întărite (kahaluri) pe aproape întregul glob.
Euro-americană – situată în nordul Americii, centrul şi vestul Europei.
Africană – aflată într-un moment de cotitură al existenţei sale.
Latino-americană – desprinsă de cea euro-americană, dar încă dependentă de ea.
Budistă – în Tibet şi cu influenţe în restul Chinei.
Hindusă – răspîndită în regiunea Indiei.
Noi cei ce păstrăm dreapta credinţă suntem parte a marii familii ortodoxe. Din această familie fac parte mai multe popoare: greci, bulgari, macedonieni, sîrbi, ruşi, români, ucrainieni, beloruşi. Totodată, există o mulţime de insule de Ortodoxie, răspîndite pe întreg pămîntul, acolo unde mici comunităţi de creştini dreptmăritori nu se sfiesc a duce o viaţă plăcută Domnului în mijlocul unei lumi care respinge Calea, Adevărul şi Viaţa.
Acei ortodocşi ce vorbesc limba română (rezultată din îmbinarea limbilor deto-dace, latine şi slave), care locuiesc în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi au un cultură specifică, diferită de cea a altor popoare ortodoxe; fac parte din neamul românesc.
Adică noi suntem acei oameni creştini ortodocşi, vorbitori de limbă română, trăitori în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi moştenitori ai simbiozei a mai multor culturi (geto-dace, latine, bizantine, slave, orientale).
Avînd un trecut istoric practic similar cu restul popoarelor ortodoxe, ne aflăm în aceeaşi etapă istorică cu dînsele şi avem un viitor comun.
În această mare familie trebuie să domnească pacea şi buna înţelegere, fiindcă înaintea Domnului nu mai suntem greci, români sau ruşi, ci fii ai lui Dumnezeu. Piatra de temelie a civilizaţiei noastrea este credinţa dreptmăritoare, piatră pe care tot ce se zidi pe pămînt va dura şi pe ceea lume. Din păcate, atît din cauza slăbiciunii credinţei noastre, cît şi din cauza urii cu care suntem loviţi de vrăjmaşi, am ajuns a fi dezbinaţi, dezorientaţi şi lipsiţi de un păstor vrednic pe acest pămînt…

Octavian Racu
Ștefan Bolocan
Ion Tcaci
Oleg Burcă
Andrei Creacico
Cezar Salahor
Ion Mischevca
Irina Lica
Dimineț Maria