Theodore John Kaczynski pare să fie uitat de societatea de azi, mereu aflată într-o goană nebună după progres.  Nu este nimic de mirare, dacă luăm în considerare uriaşa forţă mediatică a societăţii tehnoglobaliste actuale şi baricada antitehnologică de pe care a luptat matematicianul de origine poloneză.

După cum era de aşteptat, numele acestui geniu în matematică care a ales apoi să lupte singur contra sistemului, a fost acoperit cu un strat gros de informaţie inutilă, pentru a fi uitat.  De parcă aceasta nu ar fi de ajuns,  majoritatea formatorilor de opinie (începînd cu marile trusturi informaţionale şi terminînd cu simpli bloggeri) scot în evidenţă doar latura violentă a lui Unabomber – crime, violenţă – şi se fac a uita de ideea centrală în jurul căreia a luptat acesta – evadarea omului de sub dominaţia sistemului tehnologic.

Nu încape loc de îndoială: Theodore Kaczynski este sorit uitării într-o lume pentru care sistemul este cel care gîndeşte. Aparent – oamenii de azi au dreptul de a alege liber. Practic – ei pot alege doar din meniul înaintat de sistem, iar orice abatere este strict pedepsită. Prin urmare, astăzi puţini au auzit de Unabomber, şi de cele mai multe ori deţin o informaţie greşită despre el, preluată automat din mass-media stîngistă.

Din păcate, istoria o scriu învingătorii. Iar în ultimul secol, învingătorii au fost mai mereu reprezentanţi ai sistemului: comunişti, capitalişti, liberali, cosmopoliţi. Iată de ce învinşii – aici putem enumera monarhia, mişcările de renaştere naţionale din Europa, intelectualii de dreapta, şi de ce nu, pe Unabomber – vor fi supuşi ponegririi şi demonizării.

Şi totuşi, adevărul mai iese la iveală, pe ici, colo. Cartea lui Ovidiu Hurduzeu “UNABOMBER – profetul ucigaş” îşi propune să expună obiectiv cazul, aşa cum a fost. Departe îi este autorului intenţia de a-l ridica în slăvi de cel care a ucis pentru a se face auzit. În schimb, cartea are meritul de a fi scrisă de pe poziţii ne-stîngiste (atît de specifice gîndirii liberale şi marxiste a vremii).

Citiţi această carte. În ea aflăm informaţii utile despre societatea americană postbelică, despre experimentele psihologice la care au fost supuşi tinerii studenţi de către CIA. Totodată, facem cunoştinţă cu mentalitatea marxistă a intelectualităţii americane din anii ’60 şi pînă azi, şi cu felul în care justiţia americană îi tratează “egal” pe cetăţenii săi. Şi nu în ultimul rînd, citind cartea aflăm povestea unui geniu în matematică care a declarat război lumii acesteia.

Rog să fiu înţeles corect – nu sunt de acord cu totul din ceea ce constată şi propune Theodore Kaczynski. Sunt aspecte importante, pe care nu le putem neglija – ateismul său, lipsa unui cît de mic răspuns la probleme spirituale actuale, utilizarea violenţei, limitarea la aspectul material al luptei dintre om şi tehnologie.

În acelaşi timp, este salutabilă atitudinea faţă de punctele slabe ale sistemului:

- dezumanizarea oamenilor şi transformarea acestora în simple piese ale unui imens angrenaj (societatea industrial-tehnologică).

- distrugerea mediului natural, mediu firesc al activităţii omului.

- răspîndirea ideologiei de stînga, care insuflă oamenilor frustrare, autodispreţuire, sentimente de neputinţă, vinovăţie, insatisfacţie.

- dezvoltarea necontrolată a sistemului tehnologic, care duce la limitarea libertăţii omului şi la instaurarea unui tehnodictaturi ce va duce la dispariţia civilizaţiei umane.

Şi cîteva cuvinte despre personajul principal: este un matematician din SUA, de origine poloneză. Se naşte în 1942 la Chicago. De la o vîrstă fragedă îşi manifestă talentul deosebit în matematică, fapt pentru care “sare” trei clase, avînd 16 ani cînd întră la Harvard.

Se manifestă din plin în domeniul ştiinţelor exacte, devenind doctor în matematică şi asistent la o universitate din California.

Dezamăgit de avîntul pe care-l luase mişcările stîngiste în mediul universitar, îşi dă demisia în 1969 şi se retrage în singurătate.

Se stabileşte într-o pădure din statul Montana în 1970. Acolo îşi face o cabană de mici dimensiuni în care trăieşte aproape 26 de ani, fără condiţii moderne.

Timp de 17 ani comite 16 atentate contra mai multor reprezentanţi ai sistemului tehnoglobalist. Sunt ucişi 3 oameni şi peste 20 sunt răniţi. Scrie Manifestul “Societatea industrială şi viitorul ei”, care este publicat în 1995 în “The Washington Post”.

Este capturat de FBI abia în aprilie 1996, cu complicitatea fratelui său, iar în  mai 1998 este condamnat la închisoare pe viaţă, după un proces ruşinos.

În prezent îşi ispăşeşte pedeapsa într-o închisoare de maximă securitate din Colorado. Iar ca fapt divers: Manifestul său a fost vîndut încă din prima zi a publicării în 850.000 de exemplare.